OINȚĂ. Nu-și văd niciodată elevii, dar îi învață să scrie și să citească. Ei sunt profesorii din școlile speciale.
La și zece, mișcarea browniană a puștilor din sălile de curs se potolește, iar din urma lor vine profesorul care pipăie cu vârfurile degetelor catedra. Pe bănci apar mașinile de scris Braille, marca Tatrapoint Standard, rmade in Slovakiar1; și cubaritul pentru lecția de matematică.
Grupele sunt de maximum 12 copii, iar rmunca cu ei nu este tocmai o poveste sentimentalăr1;, explică domnul Ispas, profesor de limba română la liceul pentru nevăzători din Vatra Luminoasă, București. Este veteranul școlii, predă de 20 de ani și nu și-a văzut niciodată elevii. Este orb din naștere.
Școlit pentru a preda văzătorilor
Zgribulit pe scaunul din cancelarie, domnul Ispas își scoate tabachera din buzunarul stâng, pofticios de nicotină după o oră de predat: rDupă mintea mea, mă duceam să predau la un liceu normal, să-mi pun în valoare pregătirea profesională. Dar am fost repartizat aicir1;.
S-a ambiționat să termine Facultatea de Litere la rBabeș- Bolyair1; din Cluj și să predea într-un liceu din Capitală. La cinci ani după absolvire, a bătut la ușa școlii din Vatra Luminoasă. Liceenii nevăzători pe care i-a instruit l-au luat ca pe un exemplu personal, iar prima a fost Izabela.
rAm venit la liceu în 2003. Eram foarte convinsă că un nevăzător nu poate să facă mare lucru. Când i-am cunoscut pe profesori, mi-am zis, uite, pot să realizez și eu cevar1;, măr turisește ea, astăzi profesoară titulară de limba română. Ochelarii de soare fumurii ascund însă regretul că nu poate vedea fețele joviale ale elevilor săi.
Răul cel mai mic
Profesorii de liceu îi sfătuiesc pe cei care nu văd să facă postliceala și o specializare în masaj. Dacă vor să-și continue studiile, sunt pe cont propriu. Cei ambițioși aleg universitățile de stat pentru că li se oferă condiții speciale: plătesc jumătate din cazarea
la cămin, bursa specială de handicap, iar la examenele scrise se aduc tehnoredactori.
rTotul vine dintr-o datorie morală pe care o avem față de eir1;, completează Andrei Marga, rectorul Universității Cluj. Elevii vin la cursuri cu însoțitori și înregistrează totul cu reportofonul.
Pentru ei nu există lecții transcrise în limbaj Braille, și totuși învață aceeași cantitate de informații ca și văzătorii. Setea de a reuși i-a transformat pe unii dintre ei în șefi de promoție la Universitatea din București și Cluj.
La început de drum
Alina Gherasim a terminat în 2009 Pedagogia specială la Universitatea București, iar acum e studentă la master. Lucrează 20 de ore pe săptămână, ca asistent psihopedagogic, la clasa învățătoarei Camelia Caiciu de la Școala pentru Ambliopi, București.
rM-am bucurat, ca nevăzătoare, să-mi ofer experiența pentru acești copii. Fac ceea ce-mi place și simt că am și eu un rol în societater1;, mărturisește ea. A ales să lucreze cu elevii din clasele primare, pe care îi învață limbajul Braille. rDin clasa a zecea mi-am dorit să fac meseria asta, de când am descoperit psihologiar1;, adaugă ea. Stă lipită de învățăceii ei și nu-i lasă să gre șească.
La ora de matematică în Braille, l-a mustrat pe Alexandru: rPăstrează un rând distanță pe cubarit. Suntem prea mici și vom avea tendința să încurcăm calculeler1;. Este convinsă că atuul cel mai de preț al unui profesor este să fie dăruit meseriei sale: rMie, oamenii îmi dau energie pozitivă prin vocea lor. E important să citească un zâmbet în vocea ta cei micir1;.
rBaza este experiențar1;
Metodologia de predare a profesorilor nevăzători poate părea pentru cei din afara sistemului o mare filosofie, dar pentru cei care au fost la rândul lor elevi nevăzători, soluțiile le sunt la îndemână. rEu nu le dictez pentru că majoritatea nu-și pot lua notițe. Le fac notițele acasă și le scot la imprimantă cu literă mărită, font 20-26, pentru cei care mai au un rest de vederer1;, declară profesorul Ispas.
rAcum, spre deosebire de când am făcut noi școala, posibilitățile sunt mult mai mari: calculatoare
cu sinteză vocală, un screen-reader care ne citește cu voce tot ceea ce scrie pe monitorr1;, adaugă Izabela în timp ce scoate din poșetă corespondentul mai mic, telefonul, să ne exemplifice procesul.
Alina folosește la matematică cubaritul, o plăcuță din plastic cu găuri, în care copiii introduc mici zaruri. Fiecare față semnifică o cifră, pe care copilul o citește cu buricul degetului. În Braille, Alina folosește combinații de puncte pentru fiecare literă în parte, și o hârtie mai dură pe care punctele ies în relief.
NEVOIE. Dacă nu cunosc limbajul Braille, copiii sunt neputincioși
ȘANSĂ
Studenția, un lux
În România există șapte școli specializate în învățământul special, dar distribuirea lor teritorială nu acoperă nevoile celor 84.000 de nevăzători din țară. Dintre aceștia, doar 150 învață la Școala pentru Ambliopi din București, în clasele I-VIII, iar la Grupul Școlar pentru Nevăzători din Vatra Luminoasă peste 500 de elevi. Din absolvenții de liceu, doar 60 ajung să urmeze cursurile unei
facultăți. Majoritatea aleg facultățile din București și Cluj și se înscriu la specializările psihopedagogie, litere și matematică.
