Hartă tactilă: ce trebuie să conțină și unde se montează
O hartă tactilă bine proiectată poate ajuta o persoană cu deficiențe de vedere să înțeleagă spațiul în care se află și să se deplaseze mai autonom.
Una prost concepută poate fi atinsă o singură dată, din curiozitate, și apoi abandonată.
Diferența nu ține doar de materialul folosit, ci mai ales de modul în care este proiectată harta și de informațiile care sunt incluse în relief.
Înainte de a discuta despre producție, este important să facem distincția între două soluții care sunt adesea confundate.
O hartă tactilă răspunde la întrebarea „unde sunt și încotro merg?”.
Un traseu podotactil răspunde la întrebarea „pe unde merg?”.
Prima oferă o imagine de ansamblu înainte de deplasare. Cel de-al doilea contribuie la orientare în timpul deplasării.
Sunt soluții complementare, nu alternative. Un traseu podotactil fără o hartă poate ghida persoana fără să îi ofere o imagine de ansamblu asupra spațiului. La rândul ei, o hartă tactilă poate prezenta clădirea, dar nu poate înlocui ghidarea în timpul deplasării.
De ce o hartă tactilă conține mai puține informații decât una tipărită
O persoană care vede poate cuprinde o pagină întreagă dintr-o privire și poate selecta rapid informațiile care îi sunt utile.
În cazul unei hărți tactile, informația este explorată succesiv, cu degetele. Imaginea de ansamblu se construiește treptat, pe măsură ce utilizatorul parcurge suprafața hărții.
De aici rezultă unul dintre cele mai importante principii de proiectare: informația trebuie selectată și redusă la ceea ce este relevant pentru orientare.
O hartă care încearcă să reproducă în relief întregul plan de arhitectură poate deveni dificil de citit. Nu este suficient ca elementele să fie reprezentate corect; ele trebuie să poată fi identificate și diferențiate tactil.
Un reper internațional important este ISO 19028:2016 – Accessible design — Information contents, figuration and display methods of tactile guide maps, publicat în aprilie 2016. Standardul tratează conținutul informațional, reprezentarea și metodele de afișare a hărților tactile de ghidare.
Ce trebuie să conțină o hartă tactilă
Conținutul unei hărți tactile trebuie stabilit în funcție de spațiul reprezentat și de scopul acesteia. În practică, există însă câteva elemente esențiale care trebuie avute în vedere.
1. Punctul „ești aici”
Primul reper pe care utilizatorul trebuie să îl poată identifica este propria poziție în raport cu harta.
Punctul „ești aici” trebuie reprezentat printr-un simbol distinct, ușor de identificat tactil și amplasat în relație corectă cu poziția reală a persoanei în fața panoului.
Fără un reper clar, celelalte informații de pe hartă sunt mult mai dificil de interpretat.
2. Intrările și traseul principal
Nu este necesar ca harta să reprezinte toate ușile și toate traseele din clădire.
Mai importante sunt intrările utilizate de public și traseele către principalele destinații.
De exemplu, harta poate indica direcția de la intrare către recepție, ghișeu, sala de așteptare sau alte spații importante pentru vizitatori.
Un traseu principal, clar și ușor de urmărit, poate fi mai util decât reprezentarea mai multor variante care încarcă inutil harta.
3. Reperele funcționale
O persoană care intră într-o clădire publică are, de regulă, nevoie să identifice un număr limitat de repere.
În funcție de tipul clădirii, acestea pot include:
- recepția sau ghișeul de informații;
- lifturile și scările;
- grupurile sanitare;
- ieșirile de urgență;
- punctul de la care începe traseul podotactil, dacă acesta există.
Celelalte încăperi pot fi omise atunci când nu reprezintă destinații relevante pentru public.
4. Legenda în forme accesibile
O hartă tactilă nu este destinată exclusiv persoanelor complet nevăzătoare.
Ea poate fi utilizată și de persoane cu vedere slabă, care au nevoie de caractere suficient de mari și de un contrast vizual bun, precum și de persoane văzătoare care doresc să identifice rapid o direcție.
De aceea, informațiile din legendă ar trebui să fie disponibile în forme accesibile, inclusiv:
- Braille;
- simboluri și elemente în relief;
- text vizual cu un contrast corespunzător.
Informațiile în Braille trebuie realizate în conformitate cu cerințele specifice acestui sistem de scriere tactilă. Pentru o introducere în Braille, vezi și articolul despre alfabetul Braille.
5. Simplificarea hărții
Una dintre cele mai importante etape ale proiectării este stabilirea informațiilor care trebuie eliminate.
În funcție de scopul hărții, pot fi eliminate:
- cotele care nu sunt necesare pentru orientare;
- numerele încăperilor care nu sunt relevante pentru public;
- hașurile și elementele decorative;
- mobilierul care nu reprezintă un reper important;
- alte detalii care aglomerează reprezentarea.
Fiecare element păstrat pe hartă ar trebui să aibă o utilitate clară pentru orientare.
Unde se montează o hartă tactilă
O hartă corect proiectată își poate pierde utilitatea dacă este amplasată într-un loc greu de găsit sau dificil de utilizat.
Amplasarea trebuie analizată încă din etapa de proiectare, nu tratată ca o operațiune separată la final.
Pe traseul firesc de acces, după intrare
Harta trebuie amplasată într-un loc în care utilizatorul ajunge în mod firesc.
Ideal, aceasta trebuie să poată fi identificată fără ca persoana să fie nevoită să caute prin clădire.
Un panou amplasat pe un traseu secundar, după recepție sau într-o zonă care nu face parte din fluxul normal de acces poate fi dificil de găsit de către cineva care vizitează clădirea pentru prima dată.
La o înălțime și o înclinare potrivite pentru explorarea tactilă
O hartă tactilă se explorează cu mâinile, astfel încât poziția panoului trebuie să permită utilizatorului să îl examineze confortabil.
O poziționare verticală poate fi mai puțin confortabilă pentru explorarea tactilă, în timp ce o soluție înclinată sau orizontală poate facilita utilizarea cu ambele mâini.
Înălțimea și unghiul de montaj trebuie stabilite pentru fiecare proiect, în funcție de caracteristicile spațiului și de cerințele normative aplicabile.
Nu este recomandată preluarea automată a unor valori dintr-o listă generică fără verificarea cerințelor aplicabile proiectului.
Cu suficient spațiu liber în față
Utilizatorul trebuie să poată sta în fața hărții și să o exploreze fără să blocheze circulația.
Trebuie luate în calcul și situațiile în care persoana utilizează un baston alb sau este însoțită de un câine ghid.
Un panou amplasat într-un spațiu îngust sau într-o zonă intens circulată poate fi dificil de utilizat, chiar dacă harta este corect realizată.
În legătură cu traseul podotactil, dacă acesta există
Atunci când clădirea dispune de un traseu podotactil, harta poate fi integrată în logica acestuia.
Un traseu de ghidaj care conduce până la hartă facilitează identificarea panoului și îl transformă într-un reper accesibil.
Dacă există deja un traseu podotactil, poziția hărții trebuie analizată împreună cu acesta, nu separat.
Din ce se poate realiza o hartă tactilă
Materialul se alege în funcție de locul de montaj, condițiile de utilizare și durata de viață urmărită.
În practică, pot fi utilizate mai multe soluții:
- plăci gravate sau frezate, inclusiv din aluminiu, inox sau materiale compozite, potrivite pentru anumite aplicații interioare sau exterioare și pentru spații cu trafic intens;
- tipar UV cu elemente în relief, care permite utilizarea culorilor și obținerea unui contrast vizual bun și poate fi utilizat în special la interior;
- termoformare, potrivită pentru anumite forme și volume de producție;
- hârtie microcapsulată, utilizată mai ales pentru materiale temporare, didactice sau planuri care se modifică frecvent.
Alegerea materialului trebuie făcută în funcție de proiect și de condițiile concrete de utilizare, nu doar în funcție de preț.
Și realizarea informațiilor în Braille trebuie tratată cu atenție. Punctele trebuie să respecte dimensiunile și distanțele necesare pentru identificarea tactilă. Un Braille incorect executat poate face legenda dificil sau imposibil de citit.
Greșeli frecvente la hărțile tactile
În evaluarea unor soluții de accesibilizare apar frecvent câteva probleme:
- reproducerea aproape integrală a planului de arhitectură;
- lipsa punctului „ești aici”;
- amplasarea într-o poziție care îngreunează explorarea tactilă;
- puncte Braille incorect dimensionate sau spațiate;
- legendă disponibilă doar în Braille, fără informații vizuale accesibile;
- amplasarea hărții într-un loc greu de identificat;
- lipsa unei legături funcționale cu traseul podotactil existent.
Ultima problemă poate apărea mai ales atunci când diferitele componente ale accesibilizării sunt realizate în etape sau de furnizori diferiți, fără o coordonare a soluției finale.
Ce trebuie să ceri într-o comandă pentru o hartă tactilă
Pentru ca ofertele furnizorilor să poată fi comparate corect, cerințele trebuie formulate cât mai clar.
Într-o solicitare de ofertă sau într-un caiet de sarcini pot fi precizate cel puțin următoarele:
- scopul hărții: orientare la intrare, plan de nivel, plan de campus sau reprezentarea unui traseu exterior;
- locul exact de montaj, inclusiv poziția față de intrare;
- destinația: interior sau exterior;
- destinațiile publice care trebuie reprezentate, în locul solicitării reproducerii integrale a planului clădirii;
- tipurile de informații accesibile: Braille, relief și text vizual cu contrast corespunzător;
- testarea cu utilizatori înainte de livrare, dacă aceasta face parte din proiect;
- legătura cu traseul podotactil, atunci când acesta există sau când traseul este realizat în cadrul aceluiași proiect.
Testarea cu utilizatori poate face diferența dintre o soluție care respectă cerințele tehnice și una care este realmente ușor de utilizat.
Ce spun normele despre accesibilizare
Cadrul general privind drepturile persoanelor cu dizabilități și accesibilizarea este reglementat, între altele, prin Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Pentru accesibilizarea clădirilor există și cerințe tehnice prevăzute de NP 051-2012, normativ aprobat prin Ordinul MDRAP nr. 189/2013.
Pentru un proiect concret, cerințele tehnice trebuie verificate în raport cu legislația și normativele aplicabile la momentul proiectării. Valorile și detaliile tehnice nu ar trebui preluate din surse secundare fără verificarea documentației normative relevante.
La nivel internațional, două repere importante sunt:
- ISO 19028:2016, dedicat conținutului, reprezentării și afișării hărților tactile de ghidare;
- ISO 21542:2021, referitor la accesibilitatea și utilizarea mediului construit.
Aplicarea acestor repere trebuie corelată cu cadrul legislativ și tehnic aplicabil proiectului din România.
Pentru o perspectivă mai largă asupra accesibilizării, vezi și articolul despre ce înseamnă o clădire accesibilă pentru persoanele nevăzătoare.
De unde începe un proiect de hartă tactilă bine făcut
Un proiect bun nu începe cu alegerea materialului sau cu stabilirea dimensiunii panoului.
Începe cu analiza spațiului.
Trebuie stabilit pe unde intră un vizitator, unde trebuie să ajungă și ce informații are nevoie pentru a ajunge acolo în mod cât mai autonom.
Harta se proiectează pornind de la aceste nevoi, nu invers.
Fundația TIFLO proiectează și produce hărți tactile și materiale în relief, împreună cu soluții de ghidaj și indicatoare Braille. Soluțiile sunt adaptate spațiului în care urmează să fie instalate și nevoilor utilizatorilor.
Pentru documentele accesibile care însoțesc un spațiu, poți consulta și informațiile despre tipărirea documentelor în Braille pentru instituții.
Dacă ai un sediu, un muzeu, o instituție publică sau un alt spațiu deschis publicului pe care vrei să îl accesibilizezi, primul pas ar trebui să fie analiza spațiului și a nevoilor utilizatorilor, nu alegerea unui produs dintr-un catalog.
Întrebări frecvente despre hărțile tactile
Ce este o hartă tactilă?
O hartă tactilă este o reprezentare în relief a unui spațiu, care poate fi explorată cu mâinile. Ea poate include simboluri tactile, o legendă în Braille și informații vizuale accesibile.
Scopul său este să ajute persoana cu deficiențe de vedere să înțeleagă spațiul, să își stabilească un reper și să identifice principalele destinații și direcții.
Unde se montează o hartă tactilă?
În general, harta trebuie amplasată pe traseul firesc de acces, într-un loc ușor de identificat după intrarea în clădire și cu suficient spațiu liber în față pentru explorare.
Poziția, înălțimea și înclinarea trebuie stabilite în funcție de caracteristicile proiectului și de cerințele normative aplicabile.
Ce trebuie să conțină o hartă tactilă?
Conținutul depinde de scopul hărții și de caracteristicile spațiului. Printre elementele importante se numără punctul „ești aici”, intrările și traseele principale, reperele funcționale, legenda accesibilă și informațiile necesare pentru orientare.
Un principiu important este simplificarea: nu toate elementele din planul arhitectural trebuie reproduse în relief.
Există un standard pentru hărțile tactile?
Da. Un reper internațional este ISO 19028:2016 – Accessible design — Information contents, figuration and display methods of tactile guide maps.
Pentru accesibilizarea clădirilor în România trebuie avute în vedere și cerințele tehnice și legislative aplicabile, inclusiv cele prevăzute de NP 051-2012.
Cât costă o hartă tactilă?
Prețul depinde de dimensiune, material, complexitatea reprezentării, destinația pentru interior sau exterior și nivelul de proiectare necesar.
O placă gravată destinată unui spațiu exterior și un panou realizat pentru interior nu sunt produse echivalente și nici nu au aceleași costuri sau aceeași durată de viață.
Pentru o estimare corectă este necesară analiza spațiului și stabilirea informațiilor care trebuie reprezentate.
Harta tactilă înlocuiește traseul podotactil?
Nu.
Harta tactilă oferă o imagine de ansamblu și ajută la orientarea înainte de deplasare. Traseul podotactil contribuie la ghidarea persoanei în timpul deplasării.
Într-un proiect de accesibilizare, cele două soluții pot fi utilizate împreună.
Cine verifică dacă o hartă tactilă este utilă în practică?
Cel mai important feedback vine de la persoanele care urmează să utilizeze harta.
O soluție poate respecta cerințele tehnice și, totuși, să fie dificil de explorat sau de interpretat. Testarea cu utilizatori poate identifica astfel de probleme înainte de instalarea definitivă.
Despre autor
Aurel Pătru este profesor, specialist în accesibilitate și fondatorul Fundației TIFLO. De peste 20 de ani activează în domeniul educației, iar de mai bine de 15 ani dezvoltă și implementează soluții de accesibilitate pentru persoanele cu deficiențe de vedere, de la documente și platforme digitale până la spații fizice și materiale Braille și tactile.
