Profesorul itinerant și de sprijin pentru elevul nevăzător: ce trebuie să știe profesorul clasei

Dacă în clasa ta învață un elev nevăzător care beneficiază de sprijinul unui profesor itinerant și de sprijin, este important să știi cum colaborați și ce responsabilități are fiecare.

Profesorul itinerant, numit adesea, pe scurt, profesor de sprijin, nu este prezent la toate orele. Lucrează cu mai mulți elevi, uneori în școli diferite. În restul programului, elevul participă la lecțiile clasei, alături de colegii săi.

Dacă o fișă nu ajunge la timp într-un format accesibil sau dacă o schemă de la tablă nu este descrisă verbal, elevul poate pierde informații importante. Nu neapărat pentru că nu înțelege lecția, ci pentru că nu are acces la ceea ce i se predă.

Sunt situații care pot fi prevenite, cu condiția să stabiliți de la început cine se ocupă de fiecare lucru.

Lucrez de peste două decenii ca profesor preparator la Liceul Special „Sfânta Maria” din Arad. Acolo, elevii cu deficiențe de vedere petrec cea mai mare parte a timpului de pregătire alături de profesorul preparator.

Un elev nevăzător integrat într-o școală de masă are nevoie, în mare, de același sprijin. Numai că profesorul itinerant îi poate acorda doar puține ore pe săptămână, iar școala de masă nu are neapărat dotarea unei școli speciale. De aceea, o parte din sprijin trebuie să vină de la tine, profesorul clasei.

Cum ajunge un elev nevăzător să aibă profesor itinerant și de sprijin

Sprijinul pornește de la o evaluare realizată prin centrul județean de resurse și asistență educațională (CJRAE) sau, în București, prin centrul municipal (CMBRAE).

În urma evaluării, comisia de orientare școlară și profesională emite certificatul de orientare școlară și profesională. Acesta este documentul central al procedurii.

De regulă, părinții depun dosarul la secretarul comisiei. Școala poate face demersul cu acordul scris al părinților, potrivit Ordinului comun nr. 1.985/2016, art. 45.

Formularele și informațiile necesare se găsesc, de obicei, pe site-ul centrului județean. La Arad, de exemplu, acestea sunt publicate pe pagina serviciului de evaluare și orientare școlară și profesională al CJRAE.

Legea nr. 198/2023, la art. 69, prevede patru niveluri de sprijin pentru elevii cu cerințe educaționale speciale: bazal, suplimentar, intensiv și special. Nivelul se stabilește în urma evaluării de specialitate. Sprijinul de nivel special se desfășoară în școlile speciale.

Profesorul itinerant și de sprijin lucrează cu elevii care beneficiază de sprijin în învățământul de masă. Potrivit art. 70 alin. (4), serviciile de educație specială sunt gratuite.

Ce faci dacă anul școlar începe, iar profesorul itinerant nu a fost repartizat? Cere conducerii școlii informații despre situație și adresează-te CJRAE pentru a afla ce măsuri sunt prevăzute. Legea stabilește și o soluție pentru situațiile în care personalul necesar nu este disponibil: directorul poate achiziționa serviciile necesare, cu acordul consiliului de administrație, potrivit art. 70 alin. (3).

Până la rezolvarea situației, elevul face parte din clasa ta și trebuie să poată participa la lecții. Accesul lui la activitățile clasei nu poate aștepta până apare sprijinul specializat.

Ce prevede regulamentul despre rolul profesorului itinerant

Activitatea profesorului itinerant și de sprijin este descrisă în Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a CJRAE/CMBRAE, aprobat prin Ordinul ministrului educației nr. 5.701/2024.

Potrivit regulamentului, activitatea se desfășoară atât în clasă, cât și în afara orelor, inclusiv într-o cameră-resursă pusă la dispoziție de școală. O parte a activității are loc chiar în timpul lecțiilor, în parteneriat cu profesorul clasei, conform art. 25 alin. (3).

Pentru colaborarea voastră contează câteva atribuții concrete ale profesorului itinerant. Acesta te informează despre nevoile elevului și despre adaptările necesare. Te sprijină în proiectarea lecțiilor și a sarcinilor de lucru, identifică sau realizează materiale didactice adaptate și participă la activitățile de evaluare.

Adaptările curriculare se fac împreună cu profesorii care predau disciplinele respective. Tot profesorul itinerant elaborează, împreună cu echipa multidisciplinară, planul de intervenție personalizat.

Asta înseamnă că nu trebuie să găsești singur soluții pentru fiecare problemă: profesorul itinerant este un partener de lucru.

Există însă o nuanță de care trebuie să ții cont. Regulamentul se referă la elevii cu cerințe educaționale speciale în general. Nu descrie în detaliu nevoile specifice ale unui elev nevăzător și nu oferă instrucțiuni despre Braille, hărți tactile sau utilizarea tehnologiei asistive.

În plus, același profesor itinerant poate lucra cu elevi care au nevoi foarte diferite, așa că nu poți presupune că stăpânește Braille-ul și tehnologia asistivă.

De ce are nevoie, concret, un elev nevăzător

Pentru a înțelege ce presupune sprijinul, trebuie să pornim de la modul în care elevul citește, scrie și primește informațiile prezentate vizual.

În școala specială, de aceste nevoi se ocupă în primul rând profesorul preparator. Rolul profesorului itinerant seamănă mult cu al lui: amândoi îl învață pe elev instrumentele de lucru, îl ajută la învățătură, adaptează materialele și fac legătura cu ceilalți profesori. Ce îi deosebește este timpul pe care îl au la dispoziție și dotarea pe care se pot sprijini.

Un elev nevăzător are nevoie, mai întâi, de instrumentele cu care poate citi și scrie. Învață alfabetul Braille, scrisul cu mașina Braille sau cu tăblița și punctatorul. Învață și să lucreze la calculator cu un cititor de ecran sau cu un afișaj Braille. Un elev cu vedere slabă poate avea nevoie de lupă electronică, caractere mărite sau de setări speciale ale ecranului.

Aceste instrumente nu sunt un avantaj suplimentar, ci mijloace prin care elevul poate avea acces la informație. Fără ele, poate întâmpina dificultăți la citire și scriere chiar dacă înțelege foarte bine materia.

Mai are nevoie de sprijin pentru învățare. Poate fi necesar să parcurgă anumite explicații din manual, să-și corecteze notițele, să lămurească informații prezentate prin desene sau scheme și să recupereze lecțiile pierdute în urma unei absențe.

Dacă la oră folosești o hartă, un grafic sau o diagramă, elevul nu are automat acces la aceleași informații. Unele reprezentări pot fi descrise verbal, altele trebuie adaptate într-un format tactil. Materialele respective trebuie pregătite din timp.

Sprijinul nu se limitează însă la lecții. Elevul are nevoie să-și dezvolte autonomia: să-și organizeze caietele și materialele, să folosească instrumentele de lucru și să se descurce în situațiile obișnuite din mediul școlar.

În toate aceste activități contează și coordonarea dintre profesori. Este nevoie să știți ce poate face elevul independent, ce trebuie adaptat și ce materiale îi vor fi necesare la următoarele lecții.

Am explicat mai pe larg cum se dezvoltă aceste deprinderi în articolul despre cum învață un copil nevăzător.

Cât timp are profesorul itinerant pentru fiecare elev

Față de școala specială, cea mai mare diferență este timpul disponibil.

Regulamentul stabilește un post de profesor itinerant și de sprijin la 8–12 elevi cu nivelurile de sprijin I și II sau la 4–6 elevi cu nivelul III, potrivit art. 36. Profesorul poate lucra în cel mult trei școli, conform art. 25. Norma de predare este de 18 ore pe săptămână, desfășurate cu elevii în clasă, în camera-resursă și în activitățile prevăzute de regulament, potrivit art. 37.

Dacă împărțim cele 18 ore la 8–12 elevi, rezultă, ca simplă estimare, între o oră și jumătate și două ore și un sfert pe săptămână pentru fiecare elev. Acesta nu este un program individual stabilit de regulament, ci doar un calcul orientativ. În cazul nivelului III, legea prevede activități de sprijin sporit de 2–4 ore pe săptămână, la art. 69 alin. (7).

Timpul efectiv diferă în funcție de nivelul de sprijin, organizarea activității și nevoile elevilor. În orice caz, profesorul itinerant nu poate prelua toate sarcinile care țin de participarea elevului la lecțiile clasei.

De aceea, este util să vă împărțiți responsabilitățile în funcție de ceea ce poate face fiecare.

Profesorul itinerant poate contribui la adaptarea materialelor, la dezvoltarea deprinderilor specifice și la coordonarea intervențiilor. Tu poți face mult mai multe pentru ca elevul să urmărească lecția în timp real. Poți descrie verbal ce scrii pe tablă și ce reprezintă o imagine, iar fișele care trebuie adaptate le poți trimite din timp.

Atunci când materialele sunt pregătite în format digital, un document Word accesibil îi poate permite elevului să citească folosind cititorul de ecran.

Și evaluarea trebuie discutată împreună. Modul de lucru și materialele se adaptează nevoilor elevului și nivelului de sprijin stabilit. Tu rămâi profesorul disciplinei, iar profesorul itinerant te sprijină în identificarea adaptărilor potrivite.

Cine pregătește materialele în Braille și în relief

Aceasta este una dintre întrebările pe care ar fi bine să le lămuriți înainte să apară primul test sau prima lecție bazată pe o hartă, un grafic ori o schemă.

Regulamentul prevede că școala integratoare trebuie să asigure spațiul și resursele materiale necesare activității de sprijin, conform art. 25 alin. (15). Pentru normele de dotare minimă a camerelor-resursă, regulamentul face trimitere la un ordin separat. Totuși, nu explică în detaliu cine trebuie să transcrie o fișă în Braille sau cine realizează o hartă tactilă pentru ora de geografie.

În școala specială în care lucrez, situația este alta. Profesorul preparator are un cabinet dotat, printre altele, cu lupe electronice, calculator cu sinteză vocală și planșe tactile. Materialele în Braille și în relief se realizează chiar în școală, cu imprimantă Braille și echipament pentru relief.

Într-o școală de masă însă, din experiența mea, dotarea cu echipamente pentru tipărire Braille și producerea materialelor tactile nu pot fi presupuse. De aceea, verifică concret ce resurse există în școală și la CJRAE și unde poți apela dacă acestea lipsesc.

Legea nr. 198/2023 oferă un punct de plecare: la art. 70 alin. (2), școlile speciale sunt definite ca centre-resursă pentru educația specială din unitățile de învățământ.

La Arad, Liceul Special „Sfânta Maria” sprijină elevii nevăzători integrați în școlile din județ. În practică, școala contribuie la realizarea materialelor în Braille și în relief și îi sprijină pe profesorii itineranți. Dacă în județul tău există o școală specială pentru elevi cu deficiențe de vedere, merită să întrebi ce sprijin poate oferi.

Fundația TIFLO realizează, de asemenea, materiale didactice în relief și oferă servicii de tipărire în Braille. Pentru instituții, serviciile sunt contra cost. Pentru persoanele cu deficiențe de vedere și pentru organizațiile non-profit fără buget căutăm, în funcție de posibilități, soluții prin granturi sau colaborări pro bono.

Indiferent de unde provin materialele, un lucru rămâne cert: adaptarea lor necesită timp. O fișă primită în dimineața lecției nu poate fi întotdeauna transcrisă sau transformată într-un format tactil până la începerea orei.

Ce ar trebui să stabiliți în prima săptămână

Prima întâlnire cu profesorul itinerant este un moment potrivit pentru a clarifica lucrurile care, dacă rămân nespuse, pot crea probleme pe parcursul anului.

Discutați concret:

• Programul sprijinului: în ce ore este prezent profesorul itinerant, când lucrează cu elevul în clasă și când desfășoară activități separat.
• Responsabilitățile fiecăruia: cine pregătește fișele, cine le adaptează și cine verifică dacă materialele sunt utilizabile.
• Formatul materialelor: dacă elevul lucrează în Braille, cu documente digitale citite prin cititorul de ecran sau cu caractere mărite.
• Termenele: cu cât timp înainte trebuie transmise fișele, testele și alte materiale care necesită adaptare.
• Evaluarea: ce adaptări sunt necesare și cum organizați condițiile de lucru.
• Competențele disponibile: dacă profesorul itinerant are experiență cu Braille-ul și tehnologia asistivă și unde puteți solicita ajutor pentru aspectele pe care nu le stăpânește.
• Situațiile în care sprijinul lipsește: cui vă adresați în școală și când este necesar să cereți clarificări de la CJRAE.

Să întrebi ce competențe are profesorul itinerant nu înseamnă să-i pui la îndoială pregătirea. Braille-ul și utilizarea tehnologiei asistive presupun cunoștințe specifice. Este mai bine să știți de la început ce poate face fiecare decât să descoperiți, înaintea unui test, că materialele nu pot fi pregătite la timp.

Din experiență, multe probleme apar atunci când responsabilitățile nu sunt stabilite clar. Materialele ajung prea târziu sau fiecare profesor crede că adaptarea este în sarcina celuilalt. Alteori, activitatea profesorului itinerant se desfășoară separat, fără o legătură suficientă cu ceea ce se predă la clasă.

Nu toate aceste probleme pot fi rezolvate imediat și nu toate depind de cei doi profesori. Unele țin de resursele disponibile și de organizarea serviciilor de sprijin. Dar o parte pot fi prevenite prin comunicare și planificare.

Nu este nevoie să ai de la început răspunsul la fiecare întrebare despre educația unui elev nevăzător. Contează să afli de ce are nevoie elevul tău și să discuți cu profesorul itinerant.

Iar dacă vrei să înțelegi mai bine cum citește și scrie un elev nevăzător, poți începe chiar cu alfabetul Braille. Învățarea lui nu este rezervată copiilor, iar în articolul despre cum poate învăța Braille-ul un adult găsești de unde să pornești.

Textele Legii nr. 198/2023, ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a CJRAE/CMBRAE și ale Ordinului nr. 1.985/2016 au fost verificate la 20 octombrie 2026.

Despre autor

Aurel Pătru este profesor, specialist în accesibilitate și fondatorul Fundației TIFLO. De peste 20 de ani activează în domeniul educației, iar de mai bine de 15 ani dezvoltă și implementează soluții de accesibilitate pentru persoanele cu deficiențe de vedere, de la documente și platforme digitale până la spații fizice și materiale Braille și tactile.